Urmărește-ne pe Facebook
Urmărește-ne pe Instagram
Biletele / Abonamentele sunt disponibile pe Bilete.ro si in rețeaua Bilete.ro.
De asemenea, biletele se pot achiziona şi de la Casa de bilete a Salii Radio.
Gergely Madaras
Foto: Marco Borggreve
Dinamic și talentat, Gergely Madaras își dezvăluie talentul dirijoral prin colaborări cu renumite orchestre dintre care amintim London Philharmonic Orchestra, Budapest Festival Orchestra, City of Birmingham Symphony Orchestra, BBC Symphony și Philharmonic, Sao Paulo State Symphony, WDR Sinfonieorchester, Oslo Philharmonic, Hamburger Symphoniker, Hungarian Radio Orchestra, Orchestre Philharmonique de Radio France, Orchestre National du Capitol de Toulouse, Orchestra Sinfonica della Rai, NHK Metropolitan Symphony Orchestra, NHK Symphony Tokyo, Orchestra dellla Svizzera Italiana, Orchestra Filarmonicii „George Enescu”.
A repurtat succese răsunătoare la festivalurile de la Lucerna, Gstaad, la Murten Classics, Septembre Musical Montreux, Festival d’Automne à Paris, Festivalul „George Enescu”, Budapest Spring, Mito Settembre Musica, Tokyo Stradivarius Music.
Discografia sa include colaborări cu BBC Symphony Orchestra, WDR Sinfonieorchester, Deutsches Symphonie-Orchester Berlin, Bamberger Symphoniker și City of Birmingham Symphony Orchestra.
Gergely Madaras s-a născut la Budapesta în anul 1984 și a descoperit muzica prin melodiile și ritmurile muzicii populare maghiare încă de la vârsta de cinci ani. A studiat apoi flaut, vioară și compoziție absolvind cursurile Academiei de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta, ulterior a studiat dirijat la University of Music and Performing Arts din Viena. Gergely Madaras se află la prima colaborare cu Orchestra Națională Radio.
George Tudorache
George Tudorache este prim-violonist al Orchestrei Filarmonice Regale din Liège. A început studiul viorii cu Elena Baltaga și Magdalena Ursu la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” din București și a studiat în privat cu marele maestru Ștefan Gheorghiu. În 2007, și-a continuat studiile la Conservatorul Național Superior de Muzică și Dans din Paris. Sub îndrumarea lui Jean-Jacques Kantorow și Svetlin Roussev.
George Tudorache a câștigat numeroase concursuri internaționale, printre care „Rodolfo Lipizer”, cele din Colmar, Flame și București. În prezent, este profesor de vioară la Institutul de Muzică și Pedagogie din Namur (IMEP) și susține în mod regulat cursuri de măiestrie în Europa și Asia. De asemenea, este frecvent invitat să facă parte din juriul unor concursuri internaționale prestigioase de vioară, precum „Jascha Heifetz”, „Ysaye” Music Competition și „Il Piccolo Violino Magico”.
În plus, George Tudorache este directorul artistic al concursului „Arthur Grumiaux” din Bruxelles, Belgia, și al concursului „Ion Voicu” din București, România. Înregistrările sale recente, inclusiv discul cu lucrările lui Ysaye, realizat alături de Svetlin Roussev, Pablo Gonzales și OPRL, precum și înregistrarea Concertului pentru vioară de Philippe Boesmans cu OPRL și Gergely Madaras (Cypres, 2019), au fost primite cu elogii de critica internațională și au obținut numeroase premii prestigioase, inclusiv 5 Diapason. George Tudorache cântă pe o vioară Tomaso Balestrieri din 1770, „Ex Grumiaux”, pusă cu generozitate la dispoziția sa de Fundația Baron Grumiaux.
Béla Bartók (1881-1945)
Dansuri populare românești
Compuse în 1915 și orchestrate în 1917, Dansurile populare românești sunt inspirate din muzica tradițională românească și reprezintă una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Bartók. Piesele sunt bazate pe melodii autentice culese din diverse regiuni ale României, redate într-o orchestrare plină de energie și culoare.
Lucrarea este alcătuită din șase părți scurte, fiecare având un caracter distinct:
1. Jocul cu bâtă – ritm energic, bazat pe un dans bărbătesc din zona Bihariei.
2. Brâul – caracterizat printr-o mișcare rapidă și ritm sincopat.
3. Pe loc – melodie expresivă, în tempo lent, tipică pentru doinele românești.
4. Buciumeana – dans liric, cu o linie melodică grațioasă.
5. Poarga Românească – ritm alert, stil specific dansurilor din Ardeal.
6. Mărunțelul – final spectaculos, cu o energie debordantă.
Lucrarea utilizează orchestrația pentru a evidenția nuanțele folclorice și contrastele dintre secțiuni.
Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893)
Concertul în re major pentru vioară și orchestră, op. 35
Unul dintre cele mai iubite concerte pentru vioară, lucrarea lui Ceaikovski impresionează prin lirismul său profund și pasajele tehnice spectaculoase. Compozitorul a scris această partitură în 1878, iar de-a lungul timpului, concertul a devenit un reper esențial în repertoriul violonistic.
Concertul este structurat în trei părți:
1. Allegro moderato – începe cu o introducere orchestrală lirică, urmată de intrarea viorii soliste cu tema principală. Aceasta evoluează prin variații tehnice spectaculoase și pasaje virtuoze.
2. Canzonetta: Andante – o mișcare introspectivă, cu o melodie melancolică interpretată de vioară peste un acompaniament discret al orchestrei.
3. Finale: Allegro vivacissimo – un rondo exploziv, cu influențe de dans popular rusesc, solicitând tehnică impresionantă din partea solistului.
Béla Bartók
Suita din Mandarinul miraculos
Această suită orchestrală este extrasă din baletul omonim al lui Bartók, o lucrare dramatică și intensă, compusă în anii 1918-1924. Muzica exprimă o poveste captivantă, plină de suspans și forță emoțională, utilizând un limbaj orchestral modern și vibrant.
Partitura utilizează un limbaj orchestral modern, incluzând efecte expresioniste, disonanțe puternice și un ritm intens. Instrumentația bogată evidențiază timbruri contrastante, cu utilizarea frecventă a alămurilor și a percuției pentru a crea o atmosferă tensionată. Suita are o energie explozivă, alternând pasaje dramatice și episoade lirice, subliniind complexitatea emoțională a poveștii.
