Urmărește-ne pe Facebook
Urmărește-ne pe Instagram
Biletele / Abonamentele sunt disponibile pe Bilete.ro si in rețeaua Bilete.ro.
De asemenea, biletele se pot achiziona şi de la Casa de bilete a Salii Radio.
dirijor
pian
Maurice Ravel: Valsuri nobile și sentimentale
Modéré – très franc, Assez lent – avec une expression intense,
Modéré, Assez animé, Presque lent – dans un sentiment intime, Vif, Moins vif, Épilogue
George Gershwin: Rhapsody in Blue pentru pian și orchestră
***
Antonin Dvořák: Suita americană
Andante con moto, Allegro, Moderato (alla polacca), Andante, Allegro
George Gershwin: Un american la Paris
Foto: Gero Breloer
Născut la Münster, Matthias Foremny a studiat la Viena, iar câștigarea Concursului Prague Spring avea să marcheze debutul unei strălucite cariere dirijorale. A fost capelmaistru și director muzical adjunct la Landestheater din Detmold, și de asemenea capelmaistru la Opera Comică din Berlin.
Între anii 2003-2012 a fost director muzical al Mecklenburg State Theatre Schwerin, între 2013-2019 a fost dirijor principal al Stuttgart Chamber Orchestra, iar din 2011 este dirijor principal invitat la Operei din Leipzig.
De-a lungul a peste 30 de ani de carieră artistică Matthias Foremny a colaborat cu importante orchestre dintre care amintim: Gewandhausorchester Leipzig, Hamburger Symphoniker și Staatsoper Hamburg, Staatskapelle Dresden, Deutsche Oper Berlin, Nürnberger Philharmoniker, WDR Sinfonieorchester Köln, NDR Sinfonieorchester Hamburg, NDR Radio Philharmonie Hannover, MDR Sinfonieorchester, Finnish Radio Symphony Orchestra Helsinki, Orchestra Filarmonicii din Varșovia, China Philharmonic Orchestra.
Matthias Foremny se dedică și unei frumoase cariere pedagogice fiind profesor de dirijat la Hochschule für Musik Felix Mendelssohn Bartholdy Leipzig. Matthias Foremny se află la prima colaborare cu Orchestra Națională Radio.
Câștigătoare a peste 50 de premii și distincții, pianista Luiza Borac a fost descrisă drept „cel mai poetic artist” (Süddeutsche Zeitung), o „pianistă mereu plină de resurse și imaginație” (Gramophone) și o „interpretă formidabilă” (San Francisco Chronicle). A câștigat premii importante la Concursul Internațional de Pian Edvard Grieg – Premiul I, Prix d’Oslo, Premiul Special pentru piesele lirice de Grieg și Premiul Publicului –, precum și la concursurile Mendelssohn (Berlin), Enescu (București), Gina Bachauer (Salt Lake City), Viotti (Valsesia).
A cântat în săli de concerte prestigioase din întreaga lume, între care Carnegie Hall New York, Walt Disney Concert Hall (Los Angeles), Concertgebouw Amsterdam, la Filarmonica din Köln și la Centrul Barbican din Londra, cu Academia St. Martin in the Fields, Orchestra Filarmonică a Olandei, WDR Köln.
A obținut titlul de doctor în muzică pentru lucrarea dedicată creației pianistice enesciene. În calitate de promotoare a femeilor artiste, ea a dedicat turnee europene de mare succes în memoria pianistelor Alice Herz-Sommer (2016) și Clara Schumann (2019). Luiza Borac continuă să sprijine atât în România cât și în alte țări proiecte de caritate pentru copii orfani, fără adăpost sau fără acces la educație școlară.
A absolvit universitățile de muzică din București și Hanovra cu cele mai înalte distincții și a urmat cursuri de măiestrie la Juilliard School din New York și la Academia Internațională de Pian Lake Como, sub conducerea artistică a Marthei Argerich. Luiza Borac este artist Steinway și a fost inclusă pe Steinway Wall of Fame. A câștigat BBC Music Award și a fost nominalizată în 2021 și 2023 la premiile Opus Klassik și ICMA, la categoriile Cea mai bună înregistrare, Cel mai bun solist al anului și Cele mai bune programe mixte.
Cel mai nou album al Luizei Borac cu lucrări de Bach – Variațiunile Goldberg, Canoane și Corale transcripții de Dinu Lipatti, Wilhelm Kempff, Ferruccio Busoni, Alexander Siloti – și Chick Corea este dedicat memoriei tatălui său. Luiza Borac revine pe scena Sălii Radio după ultimul concert susținut în anul 2023.
***
La data de 7 martie 1875 se năștea în orașul Ciboure din Țara Bascilor o personalitate care avea să devină una dintre figurile emblematice ale culturii muzicale franceze – Maurice Ravel. Deși provenit dintr-o familie de ceasornicari, Ravel și-a dovedit înclinațiile către muzică încă din anii copilăriei, devenind chiar de la 14 ani elev al Conservatorului din Paris (unde a fost coleg și bun prieten cu George Enescu, compozitorul francez vizitându-și prietenul în România și evoluând pe scena Ateneului). A studiat compoziție cu Gabriel Fauré, definindu-și stilul creativ printr-o tehnică componistică solidă. A explorat universul muzical, inspirându-se din diverse culturi, inclusiv din cea franceză și bască, formându-și un limbaj muzical în care melodia, armonia și ritmul sunt tratate unitar. În lucrările sale temele sunt nu odată modale, în care disonanțele nerezolvate și continue se coagulează într-o melodie aparent acidă, dar cu particularități fin conturate, ce conduc la o experiență sonoră inedită. Ca de exemplu lucrarea care se va cânta în seara aceasta:Valsuri sentimentale și nobile
Publicată în 1911 – prima dată în variantă instrumentală (pentru pian), un an mai târziu aparând și cea orchestrală – partitura aduce un omagiu lui Franz Schubert (care a scris și el o colecție asemănătoare de lucrări și pe care Ravel îl admira). Suita cuprinde o serie de valsuri, care îmbină într-un mod eclectic impresionismul și modernismul. Iată părțile:
I. Modéré – très franc
II. Assez lent – avec une expression intense
III. Modéré
IV. Assez animé
V. Presque lent – dans un sentiment intime
VI. Vif
VII. Moins vif
VIII. Épilogue
Compozitorul american (cu origini evreiești) George Gershwin a fost în principiu un promotor al jazz-ului, însă scriind în aproape toate genurile, în palmaresul său numărându- se atât lucrări de teatru, cât și simfonice, vocale. Din adolescență a cochetat cu muzica, ajungând mai târziu să colaboreze cu teatrele de pe Broadway și cu personalități importante din domeniul muzical (și nu numai). A dorit să studieze și în Europa, mai exact cu Nadia Boulanger (care a fost profesoara de compoziție a lui Dinu Lipatti), dar și cu Maurice Ravel.
Răspunsul a fost negativ din partea amândurora, ambii spunându-i că rigurozitatea muzicii clasice i-ar împiedica spiritul creativ și liber specific jazz-ului.
Rhapsody in Blue
Scrisă în 1924 pentru pian și orchestră, lucrarea l-a consacrat pe Gershwin în lumea muzicii, fiind una dintre cele mai recognoscibile partituri de orchestră din creația compozitorului, încă de la primele măsuri, când răsună celebrul solo de clarinet. Partitura îmbină elemente din muzica clasică cu efecte de jazz, fiind piesa de rezistență care a deschis drumul către o nouă eră în istoria muzicii. Prima audiție a avut loc într-un concert denumit „Un experiment muzical modern”, desfășurat pe data de 12 februarie 1924 la Aeolian Hall, New York.
Pe parcursul vieții Antonin Dvořák a întâmpinat destul de multe dificultăți (pe lângă partea financiară care fluctua des din cauza instabilității angajamentelor obținute, a trebuit să înfrunte și decesul celor trei copii), dar o perioadă fructuoasă – cel puțin din punct de vedere componistic – a fost cea petrecută în Statele Unite. A fost numit directorul Conservatorului din New York, dar în același timp dorea să exploreze muzica americană, astfel că a început să rezoneze cu cea cântată de nativii americani. Aici a compus mai multe lucrări, printre care și Suita americană, inițial pentru pian.
Suita americană
Odată cu întoarcerea pe continentul european, a orchestrat-o, iar prima audiție a avut loc aproape imediat după ce a fost creată, numai că s-a interpretat varianta pianistică; cea orchestrală a fost prezentată publicului abia în 1910, la șase ani de la moartea compozitorului! Principial, Dvořák aduce elemente din muzica americană și din tradiția slavă, pe care le include într-un conglomerat de influențe perceptibil. Iată structura:
I. Andante con moto
II. Allegro
III. Moderato (alla polacca)
IV. Andante
V. Allegro
George Gershwin – Un american la Paris
După tot episodul Boulanger-Ravel, în care a fost refuzat ca elev (nu din motive imputabile, ci dimpotrivă) Gershwin decide să transcrie pe hârtie aventura sa la Paris. Cum? Prin sunete. Așa ajunge să compună poemul simfonic cu influențe jazz, pe care îl veți auzi în seara aceasta. Structurat în cinci secțiuni, poemul conturează Parisul prin ochii unui american (un lucru spus chiar de compozitor în Musical America, cea mai veche revistă de muzică clasică din Statele Unite) și aduce influențe franceze, elemente din blues, totul într- un format tripartit liber. Prima audiție s-a desfășurat la Carnegie Hall, cu instrumentiștii Filarmonicii din New York, la pupitru aflându-se dirijorul de origine prusacă stabilit în America, legendarul Walter Damrosch.
Poemul a fost și ecranizat, în anul 1951 realizându-se un film regizat de Vincente Minelli, cu Gene Kelly în rolul principal. A avut un succes foarte mare, fiind nominalizat de opt ori la
Premiile Oscar și câștigând de șase ori (inclusiv Premiul pentru cea mai bună imagine – Arthur Freed, 1952 sau Premiul pentru cea mai bună coloană sonoră – Johnny Green, Saul Chaplin, 1952). Alte premii importante de menționat ar fi Marele Premiu primit de Vincente Minelli la Festivalul de film de la Cannes din 1952 ori Globul de Aur pentru cel mai bun film-comedie sau musical (1952).
Vă dorim o audiție plăcută!
· Este interzisă fotografierea și filmarea în timpul concertului.
· Vă rugăm să închideți telefoanele mobile sau să le setați în modul silențios.
