Urmărește-ne pe Facebook
Urmărește-ne pe Instagram
Biletele / Abonamentele sunt disponibile pe Bilete.ro si in rețeaua Bilete.ro.
De asemenea, biletele se pot achiziona şi de la Casa de bilete a Salii Radio.
dirijor
N. A. Zingarelli: Sinfonia milanese nr. 5 în sol minor
J. Haydn: Simfonia nr. 49 în fa minor, La passione
G. B. Pergolesi: Stabat Mater pentru solişti, cor şi orchestră
Solişti:
© Francesco Agostini
Purtat de o profundă pasiune pentru repertoriul vocal italian al secolului al XVIII-lea, Giulio Prandi a fondat, în anul 2003, Corul și Orchestra „Ghislieri”, ansamblu pe care îl dirijează cu regularitate în cele mai importante săli de concert și festivaluri europene: Philharmonie din Berlin, Concertgebouw din Amsterdam, Teatro alla Scala din Milano, BOZAR Bruxelles, Festivalurile de la Ambronay, La Chaise-Dieu, Oude Muziek Utrecht, Festivalul „George Enescu” de la București, Internationale Händel-Festspiele din Göttingen, Festivalul „Monteverdi” de la Cremona, Festival della Valle d’Itria.
Pe lângă activitatea sa cu ansamblul Ghislieri, Giulio Prandi a construit o carieră solidă ca dirijor invitat, colaborând cu ansambluri și instituții muzicale de prestigiu precum I Cameristi della Scala, Filarmonica Arturo Toscanini, Orchestre Philharmonique du Luxembourg, Fondazione Arena di Verona și Teatro Carlo Felice din Genova.
În 2019 a fost desemnat Artist în rezidență al Festivalului Oude Muziek de la Utrecht, într-o ediție dedicată repertoriului napolitan. Este director artistic al Centrului de Muzică Veche al Fundației Ghislieri din Pavia, instituție distinsă în același an cu Premiul Abbiati acordat de Asociația Criticilor Muzicali din Italia pentru „cea mai valoroasă inițiativă muzicală” din țară.
Cercetarea muzicală reprezintă o componentă esențială a activității sale artistice; de-a lungul anilor, Giulio Prandi a readus la viață numeroase lucrări rare și inedite ale unor compozitori precum Galuppi, Jommelli, Perez, Perti, Durante, Astorga și Leo. În același timp, revine constant la marile capodopere ale lui Vivaldi, Pergolesi, Händel, Joseph și Johann Michael Haydn, Mozart și Rossini.
În 2022, a câștigat prestigiosul premiu International Classical Music Awards (ICMA) la categoria Muzică Corală, cu prima înregistrare mondială, pe instrumente de epocă, a lucrării Petite Messe Solennelle de Rossini, realizată alături de Corul Ghislieri pentru casa de discuri Arcana (Outhere Music), lucrare pe care o prezintă în continuare pe marile scene europene.
Pentru aceeași casă de discuri, a realizat înregistrarea în premieră mondială a Mesei în Re Major și a motetului Dignas Laudes Resonemus de Pergolesi, precum și Recviemul de Niccolò Jommelli – toate distinse cu premiul „Diapason découverte”. Cel mai recent album al său, Mozart la Milano, include celebrul motet Exsultate, jubilate de Mozart, alături de lucrări inedite de Johann Christian Bach, Melchiorre Chiesa și Gianandrea Fioroni.
Discografia sa cuprinde de asemenea mai multe apariții discografice pentru Sony (Deutsche Harmonia Mundi), în care valorifică rezultatele cercetării sale asupra operei lui Baldassarre Galuppi, Niccolò Jommelli și Davide Perez, precum și o înregistrare live dedicată perioadei romane a lui Händel.
Printre momentele de referință din cariera sa se numără debutul la Teatro alla Scala din Milano, unde a dirijat Cameristi della Scala și Corul Ghislieri într-un program cu lucrări de Pergolesi, Durante și Vinci, o nouă producție a operei Les Incas du Pérou de Rameau (cu La Toscanini pentru Festivalul Sagra Malatestiana), opera Andromaque de Grétry la Opéra de Saint-Étienne, un recital Bel Canto cu Maria Grazia Schiavo la Opéra Grand Avignon, Orlando furioso de Vivaldi la Teatro Filarmonico din Verona și Carmina Burana de Carl Orff la Teatro Verdi din Trieste.
Stagiunea 2024/2025 aduce numeroase proiecte de anvergură: Orlando furioso de Vivaldi la Daegu Opera House din Coreea, Il Re Pastore de Mozart în Malta, precum și premiera modernă a operei I quadri parlanti de Gaspare Spontini pentru Fondazione Pergolesi Spontini. De asemenea, Giulio Prandi va dirija Marea Missă în do minor de Mozart la Opera din Florența și Recviemul de Fauré la Teatro Comunale din Piacenza, iar la Opéra Grand Avignon va reveni pentru un recital cu tenorul Ramón Vargas și pentru oratoriul La Giuditta de Alessandro Scarlatti.
Este invitat pentru prima oară la Sala Radio, unde urcă pe podiumul dirijoral al Orchestrei de Cameră Radio, aducând publicului român finețea interpretativă și afinitatea sa profundă pentru muzica sacră și expresivitatea clasicismului italian.
© Andreea Sali
Voce rară în peisajul liric românesc, tânărul contratenor Alexandru Costea este în plină evoluție și dezvoltare a unei cariere care se anunță una dintre cele mai remarcabile pe scenele naționale și internaționale, demonstrându-și talentul și dedicarea în fiecare rol interpretat.
Anul 2025 marchează o etapă esențială în parcursul artistic al contratenorului Alexandru Costea, aducând o serie de premiere semnificative.
Debutul său în Messiah de G.F. Händel, la Filarmonica „Moldova” din Iași, în ianuarie 2025, a deschis seria colaborărilor importante din acest an, confirmându-i rafinamentul stilistic în repertoriul vocal-simfonic baroc. În septembrie, va urca pe scena Ateneului Român în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, alături de Sinfonia Varșovia, sub bagheta lui Constantin Grigore, iar în luna octombrie va interpreta rolul lui Hercule în cadrul proiectului internațional „MTNT-Music Theatre & New Technologies: Toward a New Paradigm in Opera Studies and Performance”, desfășurat la Teatrul „Giuseppe Verdi” din Ferrara.
Anul 2024 a marcat și debutul său în rolul lui Ruggiero din opera Alcina de G.F. Händel, în parteneriat cu Festivalul liric Ierusalim și Opera Națională București. A revenit în rolul prințului Orlofsky din opereta Liliacul de J. Strauss la Opera Națională Română din Cluj Napoca în 2023 și 2024, unde, în 2023 a strălucit în rolul Cherubino din Nunta lui Figaro de W.A. Mozart.
Debutul său în La prova di un’opera seria de Francesco Gnecco, în rolul Il Falsettista la Teatro Sociale Rovigo, sub conducerea dirijoarei Elisabetta Maschio, a avut loc în 2023. În 2022, a interpretat cu succes rolul Decebalo în premiera națională a operei Traiano in Dacia de Giuseppe Nicolini, sub bagheta maestrului David Crescenzi la Opera Națională Română din Cluj-Napoca.
În perioada 8–12 iulie 2024, Alexandru Costea s-a perfecționat sub îndrumarea renumitei Sonia Prina la cursurile Academiei Teatro alla Scala, iar în toamna anului 2024 a fost admis la Conservatorul Arrigo Boito din Parma, Italia, unde studiază arta cântului baroc cu Patrizia Vaccari. Contratenorul Alexandru Costea și-a finalizat studiile de licență la Universitatea Națională de Muzică din București sub îndrumarea baritonului Ștefan Ignat, tenorilor Alfredo Pascu și Daniel Magdal, și sopranei Madeleine Pascu. În plus, el a câștigat numeroase concursuri naționale și internaționale, printre care Marele Premiu la The „Emil Rotundu” Canto & Piano International (Timișoara, iunie 2020) și la Concursul Internațional „Remember Enescu” (Bușteni, noiembrie 2019). Alte distincții notabile includ Premiul I la Concursul Internațional de Interpretare „Erich Bergel – Dorothy Kitchen” (Sibiu, noiembrie 2017) și la Concursul Internațional de Interpretare Muzicală „George Georgescu” (Tulcea, 2018).
Prin talentul său excepțional, rigoarea artistică și angajamentul constant față de perfecționare, Alexandru Costea se impune ca una dintre cele mai promițătoare și rafinate voci ale noii generații de interpreți lirici. Evoluția sa rapidă, marcată de debuturi prestigioase, colaborări internaționale și o profundă dedicare față de repertoriul baroc, conturează un traseu artistic solid și coerent. Cu o voce rară, o prezență scenică remarcabilă și o educație muzicală atent construită, Costea este deja o prezență notabilă pe scenele din România și din Europa, pregătit să își ducă arta la cele mai înalte standarde internaționale.
Mezzosoprana Marta Fumagalli a absolvit cu onoruri Facultatea de Litere Moderne, iar în februarie 2009 a obținut diploma de absolvire a Conservatorului de Muzică „G. Verdi” din Como, sub îndrumarea sopranei Cristina Rubin. În anul 2022, a participat la cursul anual de măiestrie în canto baroc organizat de prestigiosul Polo Nazionale Artistico din Verona, unde a studiat cu renumita contraltă Sonia Prina. În prezent, își continuă perfecționarea sub îndrumarea lui Roberto Balconi, la Conservatorul „G. Cantelli” din Novara.
Activitatea sa artistică se desfășoară în strânsă colaborare cu ansambluri specializate în muzica barocă, printre care se numără Cappella Neapolitana, Coro e Orchestra Ghislieri, Homme Armé, La Florida Cappella, La Risonanza, Orchestra Nazionale Barocca dei Conservatori, Festina Lente, Vox Luminis, La Venexiana, Le Concert des Nations, Coro RSI/I Barocchisti, Les Musiciens du Louvre, Il Canto di Orfeo, LaVerdi Barocca, Atalanta Fugiens, Cantar Lontano, Ensemble Salomone Rossi, La Divina Armonia, Dolce e Tempesta, Accademia degli Erranti, Allabastrina Ensemble și Baroque Lumina.
Ca solistă, susține cu regularitate recitaluri și concerte atât în Italia, cât și în străinătate, fiind invitată pe scene precum Teatro del Maggio Musicale Fiorentino, Teatro Comunale din Siracuza, Festivalul Oude Muziek din Utrecht, Serate Musicali, Roma Festival Barocco, Festivalul Cantar di Pietre, FloReMus, Teatro Fraschini, Teatro alla Scala, Rioja Forum Logroño, Innsbrucker Hofmusik Festival, Napoli Musica Sacra Festival, Fondazione Pergolesi Spontini, Festivalul MiTo, Centre Lyrique Clermont-Ferrand, Osterfestival Tirol, FéMas Sevilla, De Singel din Anvers, Wratislavia Cantans, Rencontres Musicales de Vézelay, Festivalul Antiqua Bolzano, Intra Muros Festival, Suoni d’Arte, Teatro Petruzzelli din Bari, Teatro G. Verdi din Pordenone, Muziekgebouw aan ’t IJ din Amsterdam, San Sebastian Kursaal, De Oosterpoort din Groningen, Concertzaal Tilburg, Tivoli Vredenburg din Utrecht, Muziekgebouw Eindhoven, Rossi Festival din Belgrad și Valletta International Baroque Festival.
A fost de asemenea prezentă în importante festivaluri internaționale precum Intrecci Barocchi din Torino, Festival d’Ambronay, Les Nuits de Septembre, Internationale Händel-Festspiele Göttingen, Misteria Paschalia, De Bijloke Gent, Associazione Scarlatti Napoli, Società del Quartetto di Milano, Festival Purtimiro, Festival de La Chaise-Dieu, Festival de Rocamadour, Ravenna Festival, Barockfestival Sankt Pölten, Teatro Regio din Torino, Het Concertgebouw din Amsterdam, Concerti del Quirinale, Festival Milano Musica, Sicut Sagittae, Festival Monteverdi Cremona, Auditorium de Lyon, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Arsenal Metz, Festival des Abbayes en Lorraine, Festival Barocco Boliviano, Philharmonie Paris, Pavia Barocca, Bozar Music, Festival Baroque du Pays du Mont Blanc, Oh! Festival, Festival de l’Haut-Jurà, Festival AMUZ, Festivalul George Enescu de la București, Saison Musicale de Royaumont, Festival de Sablé, Semana de Musica Religiosa de Cuenca, Musikfest, Seviqc Brežice, Festival Freunde alter Musik, Internasjonale Kirkemusikkfestival din Oslo, Salzburger Bachgesellschaft, Centro di Musica Antica Pietà de’ Turchini și Clásicos en Alcalá.
În iunie 2018, a fost distinsă cu prestigiosul premiu Diapason d’Or Découverte pentru înregistrarea Mesei în Re Major de G. B. Pergolesi, realizată împreună cu Coro e Orchestra Ghislieri, sub conducerea lui Giulio Prandi, pentru casa de discuri Arcana – Outhere Music.
Printre aparițiile discografice recente se numără La Flora de Marco da Gagliano (cu Allabastrina Ensemble, dirijor Elam Rotem), pentru Glossa Music, Cantate italiene de G. F. Händel (cu Ensemble Fantazyas, dirijor Roberto Balconi), pentru Brilliant Classics, Psalmi și sonate de Benedetto Marcello (cu Ensemble Salomone Rossi, dirijor Luca Cevidalli), Tristes erant Apostoli de Agostino Nola (cu Cappella Neapolitana, dirijor Antonio Florio), Tiranni affetti de Cristofano Arrigoni (cu Accademia degli Erranti), ambele pentru Dynamic, L’Uomo in Bivio de Alessandro Giannettini (cu ansamblul Cantarlontano, dirijor Marco Mencoboni), La conversione della Maddalena de Giovanni Bononcini (cu La Venexiana, dirijor Giovanni Palomba), precum și Orfeo de Luigi Rossi (cu Allabastrina Ensemble, dirijor Elena Sartori), pentru Glossa Music.
Este invitată pentru prima dată la Sala Radio, unde urcă pe scenă în rol de solistă în Stabat Mater de Pergolesi, alături de contratenorul Alexandru Costea, dirijorul Giulio Prandi și Orchestra de Cameră Radio.
Dirijor al Corului Academic Radio din 2016, Ciprian Țuțu a propus o diversificare și o modernizare a repertoriului ansamblului. Născut la Braşov, a absolvit cursurile Facultăţii de Muzică din orașul natal (specializarea – dirijat cor academic şi masterat în Stilistică dirijorală).
Din anul 2000, Ciprian Ţuţu este și dirijor al Corului „Gheorghe Dima” din Braşov. Activitatea sa dirijorală cuprinde manifestări artistice diverse, de la spectacole de operă, până la concerte à cappella, cu acompaniament, precum şi vocal-simfonice, în compania unor importante orchestre din ţară şi străinătate. Ca dirijor al corului mixt „Gheorghe Dima” a concertat în anul 2005 alături de orchestra Filarmonicii „Dmitri Șostakovici” din Sankt-Petersburg (în program oratoriul Matthäus Passion de J.S. Bach), iar în anul 2007 a prezentat, alături de Filarmonica din Roma, o lucrare contemporană: oratoriul San Camillo de Lellis de Colafranceschi.
Prezența lui Ciprian Țuțu la pupitrul dirijoral al Corului Academic Radio marchează o bogată activitate artistică a formației, constând în susținerea concertelor vocal-simfonice și a celor à cappella,, cu diverse tematici, dintre care menționăm: Voci de primăvară, Eseu coral – Timpul culorilor de toamnă, Gospel-Spirituals, Ziua Învierii, Concert coral de inspirație folclorică românească, Cântecele Unirii – concert coral dedicat aniversării Centenarului Marii Uniri de la 1918 etc.
*
Niccolò Antonio Zingarelli (1752-1837)
Sinfonia milanese nr. 5 în sol minor
I. Allegro assai
II. Larghetto
III. Allegro giusto
Niccolò Antonio Zingarelli s-a făcut remarcat prin operele sale comice, în număr de 37, printre care se numără Montezuma (1781), Ifigenia in Aulide (1787), Antigone (1790), La morte di Cesare (1790) ș.a.
Termenul de „sinfonie” face referire la un preludiu instrumental, (spre exemplu introducerile operelor, oratoriilor, cantatelor), dar și la lucrări de ansamblu precum sonatele sau concertele. Sinfoniile milaneze ale lui Niccolò Antonio Zingarelli au primit acest nume de la muzicologul Rey Longyear. Acesta făcea referire la Conservatorul din Milano, unde sunt găzduite manuscrisele lucrărilor. Zingarelli a sosit la Milano în 1793 și a compus pentru La Scala până în 1803. Aceste sinfonii datează dintr-o perioadă anterioară, în jurul anului 1780.
Zingarelli avea aproximativ 28 de ani, iar mișcarea europeană „Sturm und Drang” era în plină înflorire. Aceste patru sinfonii prezintă unele dintre aceste trăsături, în special prin contrastele dinamice ample dintre secțiuni.
Sinfoniile sunt toate în trei mișcări și cu un material sonor foarte concis. Zingarelli, compozitorul de operă, și-a pus talentul la dispoziția acestor lucrări instrumentale, în special mișcările lente au melodii frumos lucrate. Allegro assai debutează cu nerv, corzile preluând rând pe rând controlul. Tempo-urile variază, păstrând o idee generală de mișcare. Secțiunea centrală dezvăluie o sonoritate ceva mai luminoasă, însă spre final tensiunea se instalează din nou. Lucrarea abundă, specific vremii, în numeroase procedee variaționale. Partea a doua – Larghetto – se deschide cu o sonoritate molcomă, unitară. Suflătorii au intervenții mult mai prezente, pe care corzile le susțin cu eleganță. Allegro giusto reprezintă o secțiune echitabilă atât pentru partidele de corzi, cât și pentru suflători, realizând numeroase dialoguri între acestea. Finalul este scurt, dar cu un eficient aspect concluziv.
Joseph Haydn (1732-1809)
Simfonia nr. 49 în fa minor, „La passione”
I. Adagio
II. Allegro di molto
III. Menuet e Trio
IV. Presto
Simfonia nr. 49 în fa minor de Joseph Haydn este învăluită în nori gri, amenințători, fiind plină de drama întunecată și turbulența curentului Sturm und Drang („furtună și avânt”), o mișcare care a cuprins literatura și muzica germană de la sfârșitul anilor 1760 până la începutul anului 1780, ca precursoare a romantismului. Începând cu un Adagio solemn, cele patru mișcări ale Simfoniei urmează structura sonatei „da chiesa” (lent-rapid-lent-rapid), o formă barocă care era deja desuetă atunci când Haydn a terminat această piesă în 1768. Pianistul și compozitorul austriac Ernst Pauer (1826-1905) a numit fa minor „o tonalitate chinuitoare”, care „este deosebit de plină de melancolie, uneori ridicându-se până la pasiune”. Toate cele patru mișcări sunt stabilite în această tonalitate melancolică. Pe măsură ce Simfonia se desfășoară, fa minor se simte ca o prezență persistentă, inevitabilă. Trio-ul celei de-a treia mișcări oferă una dintre puținele treceri semnificative la tonalitatea majoră, dându-ne senzația unui scurt petic de soare care străbate norii amenințători de furtună.
Simfonia nr. 49 a căpătat titlul „La Passione” (care nu a fost notat de Haydn) după o reprezentație în timpul Săptămânii Sfinte din 1790 în orașul Schwerin din nordul Germaniei. Poate că atmosfera Simfoniei a fost considerată evocatoare a Patimilor mântuitorului într-o perioadă în care cea mai mare parte a muzicii laice era interzisă. Primele măsuri din Adagio sunt grele și triste. Metrul este ternar, dar ritmul păstrează gravitatea unei procesiuni funerare. Pe măsură ce se desfășoară prima mișcare, există momente în care viorile intră peste o liniște apăsătoare. Se aud, de asemenea, pasaje de „plâns” care pot aminti de mișcarea „Lacrimosa” din Requiem-ul lui Mozart (1791). A doua mișcare (Allegro di molto) izbucnește cu focul și dramatismul specifice curentului „Sturm und Drang”. Se aud contraste dinamice bruște, sincope nervoase și salturi sălbatice de registru. De asemenea, dialogul imitativ dintre voci apare pe tot parcursul mișcării. Poate fi remarcat între viori și contrabas la câteva secunde, în a doua temă, și mai târziu, sub forma unui canon încântător. Menuetul reia motivul care a apărut în Allegro-ul precedent. Departe de distracția veselă și dansantă la care ne-am putea aștepta, acest Menuet pare a fi preocupat de o neliniște constantă. Seninătatea din secțiunea Trio oferă un răgaz brusc de la aceste rătăciri întunecate, dar ultimele măsuri aduc suspine fantomatice. Mișcarea finală (Presto) este o călătorie efervescentă și incendiară, prin tremolo-ul viorilor și alte artificii interpretative. O cadență sfidătoare în fa minor încheie tragica Simfonie „La Passione” a lui Haydn.
Giovanni Battista Pergolesi (1710-1736)
Stabat Mater pentru soliști, cor și orchestră
Stabat Mater este un poem din secolul al XIII-lea, atribuit de obicei lui Jacopone da Todi, un călugăr franciscan. Este una dintre puținele secvențe (un cântec specific sărbătorii date, care se cântă înainte de evanghelie) încă în uz în liturghia romano-catolică – în prezent este interpretată la sărbătoarea „Mater Dolorosa”, la 15 septembrie.
Stabat Mater este o meditație la crucea lui Hristos. Bogăția de gânduri și imagini, structura sa disciplinată și utilizarea limbajului colorat sunt toate excepționale, o bună expresie a viziunii extatice a secolului al XIII-lea asupra lumii. Un poem practic similar cu Dies irae sequentia din requiem, care este tot din acest secol – desenează o scenă fundamentală a credinței creștine și ajunge la participarea personală – asumarea voluntară a suferinței dă certitudinea în mântuire.
Stabat mater a inspirat compozitori din toate epocile să scrie despre credința lor personală – se cunosc mai mult de 200 de compoziții muzicale cu acest subiect. Din secolul al XVIII-lea, cea mai cunoscută este lucrarea lui Pergolesi; din secolul al XIX-lea, cele ale lui Rossini și Verdi. În anul 1966, compozitorul polonez Krzysztof Penderecki a folosit poemul din Pasiunea Sfântului Luca pentru a sublinia emoțional tragicul crucificării.
Un autor al barocului târziu, în faza de tranziție de la barocul matur al lui Johann Sebastian Bach la clasicismul lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart, Pergolesi a murit la vârsta de 26 de ani – în acel an a scris cea mai cunoscută și mai des interpretată compoziție a sa, Stabat Mater.
Despre această partitură, filosoful Jean-Jacques Rousseau spunea că este cea mai frumoasă alăturare dintre o voce de soprană și una de mezzosoprană. În secolul al XVIII-lea, lucrarea a fost considerată neaplicabilă în liturghie, deoarece manifestarea sa puternică de emoții și asemănarea cu operele comice o făceau să pară laică. Totuși, în același timp, Pergolesi folosește în mod intenționat muzica populară a epocii sale și o amestecă cu părțile ecleziastice stricte, pentru a face întreaga compoziție mai familiară ascultătorilor din vremea sa.
Lucrarea reușește să captiveze prin faptul că natura părților se schimbă adesea, oferind numeroase contraste, iar durata fiecărei secțiuni nu depășește câteva minute. Există o mulțime de emoții afișate: tristețe, durere, furie. Efectul de operă face ca mulți să o găsească prea veselă – în timp ce poemul este despre suferința Fecioarei Maria – muzica folosind adesea tonalități majore și tempo-uri rapide.
I. Stabat mater dolorosa
Iuxta crucem lacrimosa
dum pendebat filius.
La Cruce postul ei păstrând,
a stat Mama îndurerată plângând,
aproape de Fiul ei până la sfârșit.
II. Cujus animam gementem
contristatam et dolentem
pertransivit gladius.
Prin inima ei,
Împărtășind durerea Lui, purtând tot chinul Lui amar,
acum în sfârșit sabia a trecut.
III. O quam tristis et afflicta
fuit illa benedicta,
mater Unigeniti!
O, cât de tristă și îndurerată
a fost acea Mamă, foarte binecuvântată,
a Unicului Născut.
IV. Quae maerebat et dolebat,
pia Mater, dum videbat
nati poenas inclyti.
Hristos sus în chinuri atârnă,
ea dedesubt privește patimile
Fiului ei glorios pe moarte.
V. Quis est homo qui non fleret,
Christi Matrem si videret
in tanto supplicio?
Quis non posset contristari,
piam Matrem contemplari
dolentem cum Filio?
Pro peccatis suae gentis
vidit Jesum in tormentis
et flagellis subditum.
Există cineva care nu ar plânge,
copleșit de suferințe atât de adânci,
Pe scumpa Mamă a lui Hristos să o privească?
Poate inima umană să se abțină
A lua parte la suferința ei,
în durerea de nedescris a acelei Mame?
Pentru păcatele propriului popor,
L-a văzut pe Iisus răpus în chinuri,
Cu toate biciuirile rupte.
VI. Vidit suum dulcem natum
moriendo desolatum,
dum emisit spiritum.
Și-a privit Copilul tandru,
L-a văzut atârnând în pustietate,
Până când și-a dat duhul.
VII. Eja Mater, fons amoris,
me sentire vim doloris
fac ut tecum lugeam.
O, tu Mamă, izvor de iubire!
Atinge duhul meu de sus,
Mângâie inima mea.
VIII. Fac ut Fac, ut ardeat cor meum
in amando Christum Deum
ut sibi complaceam.
Fă-mă să simt așa cum ai simțit tu;
fă-mi sufletul să strălucească și să se topească
cu dragostea lui Hristos, Domnul meu.
IX. Sancta mater, istud agas
Crucifixi fige plagas
cordi meo valide.
Tui nati vulnerati,
tam dignati pro me pati,
poenas mecum divide.
Fac me vere tecum flere,
Crucifixo condolere,
donec ego vixero.
Juxta crucem tecum stare
et me tibi sociare
in planctu desidero.
Virgo virginum praeclara,
mihi jam non sis amara:
Fac me tecum plangere.
Maică Sfântă! străpunge-mă,
în inima mea fiecare rană
a Mântuitorului meu răstignit reînnoiește.
Lasă-mă să împărtășesc cu tine durerea Lui,
care pentru toate păcatele mele a fost omorât,
care pentru mine în chinuri a murit.
Lasă-mă să-mi amestec lacrimile cu tine,
jelind pe Cel ce a jelit pentru mine,
în toate zilele în care voi trăi.
La Cruce cu tine să stau,
acolo cu tine să plâng și să mă rog,
este tot ce-ți cer să-mi dai.
Fecioară a tuturor fecioarelor fericită!
Ascultă-mi dorința:
lasă-mă să împărtășesc durerea ta divină.
X. Fac, ut portem Christi mortem,
passionis fac consortem,
et plagas recolere.
Fac me plagis vulnerari,
fac me Cruce inebriari,
et cruore Filii.
Lasă-mă, până la ultima mea suflare,
să port în trupul meu moartea
Fiului Tău muribund.
Rănit cu toate rănile Lui,
absoarbe-mi sufletul până ce s-a revărsat,
în însuși Sângele Lui;
XI. Inflammatus et accensus
Perte, Virgo, sim defensus
In die, judicii.
Fac me cruce custodiri
Morte Christi praemuniri
Confoveri, confoveri gratia.
Fii pentru mine aproape, Fecioară,
ca nu cumva în flăcări să ard și să mor,
în Ziua Judecății Lui îngrozitoare.
Hristos, când mă vei chema de aici,
Maica Ta va fi apărarea mea,
Crucea Ta, biruința mea.
XII. Quando corpus morietur
Fac ut animae donetur
Paradisi gloria.
Amen.
În timp ce trupul meu aici se descompune,
sufletul meu să laude bunătatea Ta,
În siguranță în Paradis cu Tine.
Amin.
Este interzisă fotografierea și filmarea în timpul concertului.
Vă rugăm să închideți telefoanele mobile sau să le setați în modul silențios.
