Urmărește-ne pe Facebook
Urmărește-ne pe Instagram
Biletele / Abonamentele sunt disponibile pe Bilete.ro si in rețeaua Bilete.ro.
De asemenea, biletele se pot achiziona şi de la Casa de bilete a Salii Radio.
dirijor Simona Strungaru
dirijor
vioară
Philip Glass: „The American Four Seasons” pentru vioară și orchestră
***
Wynton Marsalis: Simfonia nr. 4 – „The Jungle”
Fotografie: ©Ionuț Macri
Gabriel Bebeșelea este dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii „George Enescu” din București și director artistic al ansamblului și festivalului „Musica Ricercata”.
Se bucură de o carieră internațională vibrantă, fiind invitat al ansamblurilor de prestigiu precum Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin, Konzerthausorchester Berlin, Royal Philharmonic Orchestra, Orchestre National du Capitole de Toulouse, Orchestre Philharmonique de Marseille, Barcelona Symphony Orchestra, Orquesta Sinfónica de Castilla y León, Singapore Symphony Orchestra, Orchestra Filarmonică Națională din Rusia, Tonkunstler Orchestra, PKF-Prague Philharmonia etc.
Un dirijor de operă remarcabil, Bebeșelea a fost numit dirijor principal al Operei Naționale Române din Iași în 2011, devenind cel mai tânăr dirijor care ocupă o asemenea poziție din România. În 2015 a fost numit dirijor principal al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca.
În stagiunile recente a condus interpretări ale operelor Mireasa țarului de Rimski-Korsakov la Opera din Perm, Il viaggio a Reims de Rossini la Festivalul de Operă „Rossini” din Pesaro, Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea la Opera Națională Timișoara și o nouă producție a operei Manon Lescaut la Teatrul Național Sloven din Maribor.
Cu Orchestra Radio din Berlin a înregistrat un CD cu oratoriul redescoperit al lui George Enescu Strigoii și Pastorale-Fantaisie pour petit orchestre (ediție îngrijită de Gabriel Bebeșelea).
În 2011 a primit o bursă constând într-un stagiu la Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam, unde a avut posibilitatea de a asista la repetiții și concerte cu Mariss Jansons, Bernard Haitink, Herbert Blomstedt, Christoph von Dohnányi, Philippe Herreweghe, David Zinman și Eliahu Inbal.
Gabriel Bebeșelea este câștigătorul Premiului I al Concursului de Dirijat „Lovro von Matačić” (Zagreb, 2015) și al Premiului I în Concursul de Dirijat „Jeunesses Musicales” (București, 2011).
În 2018, Gabriel Bebeșelea și-a obținut doctoratul cu calificativul „summa cum laude” la Universitatea Națională de Muzică București. Artistul este o prezență constantă pe scena Sălii Radio.
Foto: Bogdan Dincă
Cel mai cunoscut violonist român contemporan, Alexandru Tomescu (născut în 1976), solist al Formațiilor Muzicale Radio, întrunește, în conștiința publicului, amprenta unei vocații și a unui destin artistic, dublate de o energie puțin obișnuită pentru a le traduce în faptă și, în plus, de șansa de a cânta pe o vioară Stradivarius.
Dintre numeroasele competiții naționale și internaționale câștigate trebuie menționate Concursul „Paganini“ (Genova, 1995), Concursul „Marguerite Long – Jacques Thibaud“ (Paris, 1999) și Concursul „George Enescu“ (1999). A fost distins cu ordinul „Stella d’Italia” în grad de cavaler de către Președintele Italiei. A concertat sub bagheta unor dirijori importanți, între care Kurt Masur și Valery Gergiev, în săli celebre din peste 40 de tari (Berliner Philharmoniker, Carnegie Hall, Concertgebouw, Théâtre des Champs-Élysées etc.). În luna mai 2019 a susținut o serie de concerte în Anglia, ca solist al Royal Philharmonic Orchestra.
Din anul 2007, în urma mai multor concursuri, îi este încredințată vioara Stradivarius „Elder-Voicu”, care a devenit protagonista câtorva îndrăznețe proiecte muzicale de anvergură și de notorietate, cu finanțare privată. Sub genericul Turneul „Stradivarius”, violonistul a concertat în zeci de localități din țară și în importante centre culturale din Europa și America, cu programe care au cuprins câteva integrale-eveniment pentru viața muzicală românească, asociind uneori recitalul cu secvențe inedite: cele 24 de Capricii ale lui Paganini, cele 6 Sonate pentru vioară solo de Ysaÿe, sonatele și partitele pentru vioară solo de Bach, sonatele pentru vioară și pian de Prokofiev și integrala lucrărilor pentru vioară și pian de Enescu (cu Eduard Kunz la pian).
Petrus Costea
Fotografie: ©Cristian Barcan
Simona Strungaru este un artist unic pe scena muzicală din România: prima femeie-dirijor din țara noastră care își construiește o carieră foarte activă și foarte vizibilă public. Un muzician complex: pianistă, dirijoare, orchestratoare și compozitoare, a creat muzica pentru numeroase filme mute, prezentând ciné-concerte la festivaluri internaționale. A compus muzică de teatru, lucrări simfonice și chiar operă. După absolvirea Universității Naționale de Muzică din București a continuat studiile muzicale în Olanda și tot acolo, în 2010, a dirijat premiera mondială a operei S.A.L.O. (Standard American Lexicographical Opera) de Michael Karr, la Grand Theater Groningen.
În vara anului 2022, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania – TIFF, a avut loc prima audiție absolută a muzicii originale pentru centenarul filmului Nosferatu, o simfonie a groazei compusă de Simona Strungaru și comandată de Institutul „Goethe” din București. În același an a compus opera de cameră E vina Ta (pe un libret de Mara Căruțașu și în regia Elenei Morar), ce a avut premiera la Teatrul „Odeon”, în septembrie 2022, în cadrul proiectului Opera in Your Pocket.
Simona Strungaru este așadar un artist cu o agendă cuprinzătoare și surprinzătoare. Începând din toamna anului 2022, viziunea ei asupra muzicii se traduce și prin concertele pe care le dirijează la pupitrul Big Band-ului Radio, pe scena Sălii Radio. În această ipostază, de două ori pe lună, propune publicului de la Sala Radio evenimente de jazz, swing, pop ș.a., cu invitați speciali din țară și din străinătate, concerte ce au ridicat publicul în picioare. În 2023, Simona Strungaru a compus lucrarea Gates pentru Big Band și Orgă, ce a avut premiera la Sala Radio din București, în cadrul Festivalului Săptămâna Internațională a Muzicii Noi.
Sub bagheta sa au evoluat ansambluri ca Orchestra de Cameră Radio, Orchestra Operei Maghiare din Cluj-Napoca, Orchestra Filarmonicii „Banatul” și Big Band-ul din Timișoara, Orchestra și Corul Filarmonicii din Târgu Mureș, Orchestra și Corul Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, Orchestra Filarmonicii din Sibiu, Orchestra Filarmonicii din Botoșani, Orchestra Filarmonicii de Stat din Oradea ș.a. În 2021, a fost invitată să compună și să orchestreze pentru Balkan Youth Jazz Orchestra, în Muntenegru.
Este dirijor permanent al ansamblului de muzică contemporană SonoMania, alături de care participă la festivaluri precum „Săptămâna Internațională a Muzicii Noi”, „Innersound”, Festivalul „Meridian”, Festivalul „Cluj Modern”, Festivalul Muzicii Românești de la Iași sau Bucharest Gaming Week.
În 2024, Simona Strungaru a primit „Premiul pentru Proiecte originale și valoroase”, acordat de revista „Actualitatea Muzicală”.
*
Philip Glass (n. 1937)
Concertul nr. 2 pentru vioară, “The American Four Seasons”
În seara aceasta s-a optat pentru un repertoriu modern, așa că în deschiderea programului se va auzi o lucrare cu sonorități aventuroase, care se îndreaptă ușor spre zona muzicii electronice, fiind vorba de o compoziție concepută pentru vioară solistă, orchestră de coarde și sintetizator.
Considerat de cele mai multe ori ca un adept al minimalismului și al muzicii repetitive, Philip Glass și-a construit o carieră componistică care îl plasează în vârful ierarhiei creatorilor americani contemporani. Extrem de prolific, el este triplu câștigător de Oscar și triplu câștigător la Globul de aur, a semnat partituri care s-au impus în viața muzicală, cum ar fi operele Akhnaten, Einstein on the Beach sau Nixon in China.
Conform lui Philip Glass, lucrarea a fost scrisă pentru violonistul Robert McDuffie în vara și toamna anului 2009, din ideea de a crea un conținut cât mai apropiat, poate care chiar să însoțească Anotimpurile lui Vivaldi. Așadar, în iarna anului 2009, în luna decembrie, Orchestra Simfonică Toronto împreună cu violonistul american Robert McDuffie și dirijorul canadian Peter Oundjian au oferit prima audiție a acestui remarcabil Concert, care figurează într-un neoficial top al celor mai bune lucrări ale compozitorului. Totuși, au apărut și păreri contrarii, cum ar fi cea exprimată în Anglia, în „The Telegraph”, de Ivan Hewett – criticul muzical șef al ziarului – și Michael White (cronicarul aceluiași trust de presă), care cataloghează lucrarea drept banală și lipsită de formă. Chiar și White nu are cum să nu recunoască despre Philip Glass că are capacitatea de a da sens chiar și celei mai puerile idei, referindu-se la motivele repetitive și la paleta de arpegii expusă în pasaje de virtuozitate la partea solistică.
Cât despre structură, conform autorului (în site-ul Philip Glass) nu are o formă fixă, ci dimpotrivă, a dorit o lucrare impredictibilă, la care ascultătorul să nu poată distinge anotimpurile între ele. Principial, conținutul este structurat în patru mișcări, numai că în locul cadenței tipice, un procedeu întâlnit frecvent în concertele pentru vioară, compozitorul inserează o serie de piese solo pentru violonist, în care prima este dispusă ca preludiu al primei părți, restul cântecelor precedând fiecare mișcare a textului muzical. Astfel, imaginea de ansamblu a Concertului va arăta în felul următor:
I. Prolog
II. Mișcarea I
III. Cântecul nr. 1
IV. Mișcarea II
V. Cântecul nr. 2
VI. Mișcarea III
VII. Cântecul nr. 3
VIII. Mișcarea IV
Wynton Marsalis (n. 1961)
Simfonia nr. 4, “The Jungle”
Wynton Marsalis, faimos trompetist și un compozitor american,e actualmente este directorul artistic al „Jazz at Lincoln Center”. Născut în New Orleans, Louisiana, compozitorul, acum în vârstă de 63 de ani, a fost înconjurat încă din copilărie de artiști, el provenind dintr-o familie de muzicieni: tatăl, Ellis Marsalis Jr., veritabil pianist de jazz și mama, Dolores Marsalis, cântăreață. Într-un interviu acordat pentru BBC, Wynton Marsalis a susținut că nu și-a dorit faima, ci decât să învețe să cânte, având ca standard măiestria tatălui său și a tuturor muzicienilor lângă care s-a dezvoltat și cărora le-a purtat respect încă de la o vârstă fragedă. Întâmplarea face că timp de doi ani consecutivi a fost nominalizat la Premiile Grammy și a câștigat la două categorii, de muzică clasică – Premiul pentru cea mai bună interpretare instrumentală (cu orchestră) – și de muzică jazz (Premiul pentru cea mai bună interpretare de jazz), ambele fiind obținute la edițiile din 1984 și 1985, astfel devenind primul (poate chiar unicul) muzician cu două Grammy-uri în palmares câștigate în același an și la două categorii distincte. Tot în același interviu Marsalis punctează că muzica jazz este un gen care aduce muzicienii laolaltă, pe care îi face într-un mod natural să lucreze împreună, nefiind vorba despre o voce singulară care să acapareze lumina reflectoarelor, ci mai degrabă despre simbioza la care se poate ajunge, atâta timp cât toți se tratează cu egalitate pe scenă. Orchestra Română de Tineret a colaborat cu Marsalis în turneul ei în S.U.A., ocazie cu care celebrul muzician a acceptat invitația de a concerta la București în 2024, la Ateneu, cu formația sa.
În Simfonia nr. 4, ce poartă titlul „Jungla” compozitorul a dorit să surprindă orașul New York în diversele lui ipostaze, subliniind cum atât gălăgia, cât și liniștea pot coexista, cu accente pe energia și fluiditatea metropolei. Într-adevăr, primează aglomerația urbană, pe care o evidențiază prin diverse timbruri instrumentale (alternanța orchestră clasică-big band), însă finalul liniștit, în care muzica parcă se dizolvă, ca și cum noaptea s-ar fi lăsat peste oraș, apare ca o surpriză, pe care o prelungește printr-un moment meditativ, rămânând numai ecourile tulburării din timpul zilei (a se observa cum solistul invită la un astfel moment, prin a sufla în continuare în instrument, dar fără a mai scoate vreun sunet). Premiera lucrării a avut loc la David Geffen Hall, New York, în decembrie 2016 și a fost interpretată de Orchestra Filarmonicii din New York la pupitrul căreia s-a aflat dirijorul Alan Gilbert. Conform New York Times, din cauza lungimii lucrării și al programului încărcat al muzicienilor, s-a decis ca în final să se cânte numai cinci părți din cele șase, urmând ca lucrarea să fie interpretată complet în turneele ce au urmat.
Iată mișcările:
I. Mișcarea I: The Big Scream (Black Elk Speaks)
II. Mișcarea II: The Big Show
III. Mișcarea III: Lost in Sight (Post-Pastoral)
IV. Mișcarea IV: La Esquina
V. Mișcarea V: Us
VI: Mișcarea VI: Struggle in the Digital Market
Este interzisă fotografierea și filmarea în timpul concertului.
Vă rugăm să închideți telefoanele mobile sau să le setați în modul silențios.
