dirijor
I. Allegro
II. Adagio
III. Rondeau: Allegro
Solişti:
I. Introitus: Requiem aeternam
II. Kyrie
III. Sequentia:
Dies irae
Tuba mirum
Rex tremendae
Recordare
Confutatis
Lacrimosa
IV. Offertorium
Domine Jesu Christe
Hostias
V. Sanctus
VI. Benedictus
VII. Agnus Dei
VIII. Communio: Lux aeterna
Wolfgang Amadeus Mozart
Puțini creatori din istoria muzicii au exercitat o influență atât de profundă și durabilă precum Wolfgang Amadeus Mozart (1756–1791). La 270 de ani de la nașterea sa, personalitatea sa artistică rămâne un simbol al echilibrului clasic, al naturaleții expresive și al unei creativități care transcende epocile. Concertul de față propune două lucrări aflate la capetele simbolice ale vieții sale: exuberanța luminoasă a tinereții și gravitatea ultimelor sale pagini.
Compus în 1775, la Salzburg, Concertul nr. 3 aparține perioadei în care Mozart, la doar 19 ani, își consolida deja un stil personal inconfundabil. Deși scris probabil pentru propria sa interpretare ca violonist, concertul depășește simpla demonstrație de virtuozitate, afirmând un dialog subtil între solist și orchestră, în spiritul idealului clasic de echilibru și claritate.
Prima parte, Allegro, se distinge prin eleganța temelor și prin caracterul său discursiv, aproape teatral. Vioara nu domină orchestra, ci se integrează într-un joc permanent de replici și nuanțe. Partea lentă, Adagio, este una dintre cele mai lirice pagini mozartiene pentru vioară, o adevărată arie instrumentală în care expresia cantabilă devine esența discursului. Finalul, Rondeau. Allegro, aduce o notă de vivacitate și spirit galant, culminând cu celebrul episod de tip „turcesc”, ce reflectă gustul epocii pentru exotism și culoare.
Concertul nr. 3 oferă astfel o imagine idealizată a tinereții lui Mozart: luminoasă, jucăușă, perfect controlată formal, dar încărcată de naturalețe și prospețime.
La polul opus se află Recviemul, ultima și cea mai enigmatică lucrare a compozitorului. Scris în 1791 și rămas neterminat la moartea sa, Recviemul a fost finalizat de discipolul său Franz Xaver Süssmayr, pe baza schițelor și indicațiilor lăsate de Mozart. Dincolo de legenda romantică a compozitorului care își scrie propria muzică funebră, lucrarea impresionează prin forța sa dramatică și prin densitatea expresivă rar întâlnită în creația sa anterioară.
De la solemnitatea gravă a Introitus-ului și până la tensiunea aproape apocaliptică din Dies irae, discursul muzical explorează zone de intensitate emoțională extremă. Corul și orchestra nu mai sunt purtători ai eleganței clasice, ci devin instrumente ale unei dramatizări profunde, în care tema morții este tratată cu luciditate, neliniște și speranță.
Momente precum Lacrimosa sau Confutatis concentrează o expresivitate aproape romantică, anticipând sensibilități muzicale care vor domina secolul al XIX-lea. Recviemul nu este doar o slujbă funebră, ci o meditație muzicală asupra condiției umane, asupra fragilității și transcendenței.
Alăturarea celor două lucrări nu este întâmplătoare: ele conturează un arc simbolic între început și sfârșit, între joc și destin, între grația clasică și profunzimea existențială. Dacă Concertul pentru vioară ne arată un Mozart al bucuriei imediate și al formei perfecte, Recviemul dezvăluie un creator confruntat cu limitele vieții, dar capabil să transforme angoasa în artă de o forță universală.
La 270 de ani de la nașterea sa, Mozart rămâne nu doar un model al echilibrului stilistic, ci și un reper al capacității muzicii de a exprima întreaga paletă a trăirilor umane – de la zâmbetul luminos al tinereții până la gravitatea tăcerii finale.

Director Muzical al Teatrului din Lucerna, dirijorul britanic Jonathan Christopher Warren-Green este Directorul Muzical al Orchestrei de Cameră Londoneze, Dirijor Laureat, fost Director Muzical și actual Consilier Artistic al Filarmonicii din Charlotte (Carolina de Nord). Este Președintele Fundației pentru Tineri Muzicieni și în 2022 a sărbătorit o carieră profesională care se întinde pe o perioadă de 50 de ani.
Dirijorul britanic a condus orchestre eminente din întreaga lume, printre care importante formații americane, în timp ce în Marea Britanie a colaborat cu toate orchestrele importante. A mai dirijat în Belgia, Germania, Franța, Spania, Islanda, Japonia, China, Hong Kong, Singapore etc. Pe lângă angajamentele internaționale, Warren-Green a avut onoarea de a dirija în mod regulat pentru familia regală britanică evenimente importante legate de aniversările M. S. Regina Elisabeta a II-a, precum și concertul aniversar al M.S. Regele Charles al III-lea la Buckingham Palace.
Și-a început cariera ca violonist la vârsta de 17 ani și, la 21 de ani, a fost numit concert-maestru al Orchestrei Naționale BBC din Țara Galilor, urmată de Orchestra Filarmonicii, sub conducerea lui Riccardo Muti. La vârsta de 25 de ani, Warren-Green a devenit concert-maestru al Academiei St. Martin in the Fields, sub îndrumarea lui Sir Neville Marriner.
În calitate de dirijor, a înregistrat pentru Sony, Philips, Virgin, EMI, Chandos, Decca, Deutsche Grammophone și cu Orchestra de Cameră Londoneză pentru Signum Classics. Ca solist, a înregistrat concerte de Mendelssohn, Mozart și Vivaldi și a apărut în mod frecvent în Europa.
Christopher Warren-Green revine la pupitrul dirijoral al Orchestrei de Cameră Radio, de data aceasta alături de violonistul Alexandru Tomescu.

După o carieră bogată realizată în Europa și în lume, presărată cu succese în săli precum Théâtre des Champs Elysées – Paris, Carnegie Hall – New York sau Metropolitan Arts Centre – Tokio, sub bagheta unor dirijori de renume precum Valery Gergiev, Kurt Masur sau Christoph Eschenbach, Alexandru Tomescu a fost aplaudat în România, unde s-a implicat în organizarea unor turnee naţionale de muzică clasică, realizate exclusiv din fonduri private.
A devenit protagonistul unor evenimente–pilot în lumea muzicală românească: a cântat pe Stradivarius într-o staţie de metrou, pentru a dovedi că există o însemnată receptivitate pentru muzica de calitate; a cântat într-o pădure pentru a milita împotriva exploatării iraţionale a domeniului forestier. A cântat în faţa unei case în ruine, pentru a stopa distrugerea clădirilor aflate în Patrimoniul Naţional. A cântat cu scopul adunării de fonduri pentru Asociaţia Nevăzătorilor din România sau pentru protezarea auditivă a copiilor cu deficienţe de auz. Este printre primii artişti care şi-a făcut o misiune clară din a purta mesajul muzicii clasice în oraşe româneşti în care nu există filarmonici.
Pe 2 iunie 2025, violonistul Alexandru Tomescu a cântat în Capela Sixtină, la Vatican, Bach și „Balada” lui Ciprian Porumbescu, în prezența Papei Leon al XIV-lea, într-un eveniment solemn în memoria Cardinalului Iuliu Hossu.
Solist al Orchestrelor și Corurilor Radio România, Alexandru Tomescu nu se rezumă doar la a cânta în faţa publicului său, ci cultivă un dialog intens cu acesta, fie de pe scenă, explicând ce cântă, fie prin interviurile pe care le acordă la televiziunile şi radiourile de specialitate şi nu numai. Fie că vocea se aude la Radio România Muzical sau la Radio Guerrilla, fie că vorbele sale sunt tipărite în Dilema Veche sau în revista Viva!, el explică ce înseamnă să fii artist în România secolului XXI și ce surse îi hrănesc inspiraţia.
Angajamentul pe care şi l-a asumat în momentul în care a primit în folosință vioara Stradivarius Elder-Voicu, în 2007, a fost acela de a familiariza un număr cât mai mare de români cu sunetul splendidului instrument, misiune îndeplinită în primul rând prin turneele sale naționale.

Mihaela Vîrban s-a născut în orașul Vălenii de Munte și a copilărit pe pitorescul plai al Văii Teleajănului, o zonă cu tradiții bine împământenite ce avea să îi influențeze parcursul său artistic. A început studiul muzicii vocale folclorice la vârsta de 9 ani, fiind membră a Ansamblului Folcloric Ciuleandra din Ploiești, continuând la Colegiul Național de Arte “Carmen Sylva” din Ploiești la secția Flaut, ca mai apoi să descopere muzica vocală clasică – opera și să fie admisă, în anul 2013, la Universitatea Națională de Muzică București, unde în anul 2019 își încheie ciclul de studii de Licență și Master având ca mentori pe soprana Eleonora Enăchescu și soprana Mariana Colpoș.
Palmaresul său cuprinde numeroase premii la concursurile naționale și internaționale de profil cum ar fi: Concursul Național “Paul Constantinescu” – Premiul I, Concursul Național de Lied “Ionel Perlea” Slobozia – Premiul I, finalistă a Concursului Internațional de Duo ”Suzana Szoreniy” București, Concursul Național de Lied 2019, București – Premiul I.
În 2018 devine Bursieră a Uniunii Interpreților Muzicieni din România și participă la o serie de workshop-uri artistice cu reprezentanții Metropolitan Opera New York prin programul Canto Vocal Program. Repertoriul său cuprinde roluri precum Adina din “Elixirul Dragostei” de G. Donizetti, Zerlina din opera “Don Giovanni” de W.A Mozart, Franzi din opereta “Sânge Vienez” de R. Strauss, Nella din Gianni Schicchi sau Cenuşăreasa în musicalul cu același nume de Eduard Boboia.
Din anul 2022 este membră în ansamblul de soliști al Teatrului Muzical Ambasadorii din București, alături de care desfășoară o bogată activitate artistică în București dar și în turnee în țări precum Austria, Belgia, Cuba, Slovacia, China, Turcia, Malta sau Portugalia.
Este absolventă a cursurilor de măiestrie a primei ediții Salbek Opera Festival 2023, program în care a avut ca mentori pe mezzosoprana Ruxandra Donose, soprana Leontina văduva și tenorul Ramon Vargas.

Mezzosoprana Martiniana Antonie a absolvit recent studiile de Master la Conservatorul din Köln, Germania, după ce a obținut diploma de licență la Universitatea Națională de Muzică din București. A fost membră a Studioului de Operă al Teatrului Național din Mannheim timp de trei ani, perioadă în care și-a format un repertoriu versatil și o bogată experiență scenică.
Martiniana este laureată a unor importante concursuri internaționale, printre care se numără: Concursul “Ottavio Ziino” din Palermo (Italia), Concursul AsLiCo din Como (Italia), Concursul „Jeunes Espoires” Grand Opera Avignon (Franța), Concursul Verum Solitus din Cluj și Concursul „Georges Enesco” din Paris. Pasionată interpretă a muzicii lui Rossini, a fost admisă în 2017 la Accademia Rossiniana „Alberto Zedda” din Pesaro, debutând în prestigiosul Festival Rossini în opera Il viaggio a Reims. Ea revine ulterior în următoarele ediții ca invitată, în operele Ricciardo e Zoraide, Semiramide, La cambiale di matrimonio, La Gazzetta și Ermione. În cadrul festivalului mezzosoprana are șansa de a lucra cu personalități ale scenei lirice precum Maeștrii Michele Mariotti, Giacomo Sagripanti, Carlo Rizzi, Graham Vick.
În stagiunea curentă, Martiniana își face debutul pe scena Operei Naționale Române din Cluj-Napoca în rolul Rosinei (Il Barbiere di Siviglia). De asemenea, va reveni pe scena Operei Naționale din Praga în rolul lui Cherubino din opera mozartiana Nunta lui Figaro și va participa, pentru a șaptea oară, la renumitul Festival Rossini din Pesaro.

Născut la Tulcea, România, George Vîrban este considerat unul dintre cei mai promițători tenori lirici ai generației sale. Vocea sa rafinată și sclipitoare îl face predestinat pentru o gamă largă de roluri de operă, cum ar fi Don Ottavio, Ferrando, Tamino, Nemorino, Fenton, Alfredo sau Lensky, dar și pentru roluri din operete clasice, precum Eisenstein, Alfred, Kolto, Sou-Chong, Mister X sau Marco Polo.
Și-a început studiile muzicale la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați, în 2009, iar patru ani mai târziu a fost admis la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a absolvit, în 2019, studiile de licență și master.
Încă din timpul studiilor, a apărut frecvent ca solist pe scena Operei Naționale din București și a Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București, unde este și solist în ansamblul instituției.
A debutat pe scena internațională în 2016, în rolul lui Lensky din Evgheni Onegin, la Opera Saransk, Rusia, și a câștigat mai multe premii la concursuri de renume din România și Franța: Concursul de Canto Jeunes Espoirs la Avignon, Concursul de Canto Georges Enesco la Paris și Concursul de Canto Virginia Zeani la Târgu Mureș.
Din 2019 până în 2021, a fost membru al Studioului de Operă al Operei de Stat din München. În sezonul 2023/24, a fost membru al ansamblului Teatrului Aalto din Essen, unde a cântat, printre altele, rolurile Ferrando în Così fan tutte și Valentino în Fausto de Louise Bertin. În sezonul 2024/25, s-a întors ca artist invitat la Teatrul Aalto pentru debutul său în rolul Don Ottavio din opera Don Giovanni. Primăvara anului 2025 îl găsește pe George Vîrban la Metropolitan Opera din New York pentru rolul lui Tamino în producția Die Zauberflöte a lui Simon McBurney, urmată de o serie de concerte cu soprana internațională Sumi Jo în Coreea de Sud. La toate acestea se adaugă un nou debut pe scena operetei bucureștene, interpretând rolul Sou Chong în producția Țara Surâsului de Lehár, și încheie sezonul 2024/25 la Haifa cu o serie de reprezentații ale operei Evgheni Onegin în rolul lui Lensky.
Stagiunea 2025/26 aduce colaborări noi în portofoliul său de solist cu teatre de operă precum Tel Aviv, Opera din Shanghai sau Opera de Stat din München.

Baritonul Cristian Ruja este remarcat pentru timbrul său cald, puternic și expresiv. Absolvent atât al studiilor de licență, cât și de masterat la prestigioasa Universitate Națională de Muzică din București, și-a construit rapid o carieră solidă pe scenele lirice din țară și din străinătate, fiind, de asemenea, membru al Corului Academic Radio.
Un punct major în parcursul său artistic îl constituie participarea la Festivalul Internațional George Enescu 2025, unde a interpretat rolul Inspectorului de Poliție din opera Lady Macbeth of Mțensk de Dmitri Șostakovici, pe scena Sălii Palatului, alături de artiști de renume internațional, între care soprana Kristine Opolais.
În iunie 2025, Cristian a debutat remarcabil în rolul Escamillo din Carmen de G. Bizet, pe scena Sălii Dalles din București — o apariție apreciată pentru forța vocală și carisma scenică impunătoare. La începutul aceluiași an, a interpretat rolul Guglielmo în Così fan tutte de W.A. Mozart, într-o producție de operă în concert la Sala Radio.
A colaborat ca solist cu instituții de prestigiu din România, precum Opera Națională București, Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, Orchestrele și Corurile Radio, precum și cu filarmonicile din Bacău, Craiova și Ploiești. La nivel internațional, a lucrat cu Clyde Opera Group din Glasgow, în roluri importante precum Don Giovanni, Figaro (Il Barbiere di Siviglia), Germont și Gaspar (Rita). Pe scena Operei Naționale București, Cristian a interpretat roluri precum Figaro (Nunta lui Figaro), Germont (La Traviata) și Melisso (Alcina de Handel), în cadrul unei colaborări cu Jerusalem Lyric Opera Studio & Festival. Repertoriul său vocal-simfonic evidențiază versatilitatea și profunzimea expresivă, incluzând lucrări precum Recviemul German de Brahms, Messa di Gloria de Puccini, Petite Messe Solennelle de Rossini, Magnificat de Bach, Stabat Mater de Szymanowski și Missa nr. 3 în fa minor de Bruckner.
Și-a perfecționat arta vocală participând la masterclassuri susținute de nume de renume internațional, precum Marco Armiliato, David Crescenzi, George Petean, Lucas Meachem, David Bižić, Vesselina Kasarova și Liora Maurer de la Metropolitan Opera New York. Talentul său a fost recunoscut în cadrul mai multor competiții internaționale: a fost participant la IVC International Vocal Competition 2024 în ’s-Hertogenbosch, semifinalist la Concursul Internațional Klaudia Taev 2023 din Estonia și câștigătorul Trofeului Mare și al Premiului “Florica Cristoforeanu” la Concursul Internațional Drumul spre Celebritate 2020.
În 2025, activitatea sa artistică a fost confirmată și prin nominalizarea oferită de UCMIR pentru prestigiosul Premiu „Generația Mileniului III”, distincție acordată tinerilor artiști cu impact semnificativ în peisajul muzical românesc contemporan.

Născut în 1979, Ciprian Țuțu a beneficiat de îndrumarea unor excepționali pedagogi precum Nicolae Bica (Dirijat coral) și Ludovic Bacs (Dirijat vocal-simfonic). S-a perfecționat în cadrul unor cursuri de măiestrie susținute de Victor Dumănescu (România), Octav Calleya (Spania), Simon Carrington (SUA), Brian O’Connell (SUA) și Bronislawa Falinska (Italia). Obține titlul de Doctor in Muzică în anul 2013. În anul 2015 absolvă cursurile postdoctorale din cadrul Universității Transilvania din Brașov, având ca temă de cercetare Vocea umană și implicațiile ei în interpretarea corală contemporană.
Țuțu și-a început activitatea dirijorală încă din anul 2000 când a preluat conducerea Corului Gheorghe Dima din Brașov. A fost maestru de cor în cadrul Operei din Brașov între 2012 și 2016.
Din anul 2016, prezența lui Ciprian Țuțu la pupitrul dirijoral al Corului Academic Radio marchează o bogată activitate artistică a formației, constând în susținerea concertelor vocal-simfonice și a celor a cappella, cu diverse tematici, dar și a unor serii de înregistrări speciale pentru fonoteca Societății Române de Radiodifuziune. A colaborat cu dirijori precum Simon Rattle, Cristian Măcelaru, Lawrence Foster, Klaus Mäkelä, Mikhail Pletnev, Oleg Caetani, Christian Badea, Paul Daniel, Santtu-Matis Rouvali, Sascha Goetzel, Krysztof Penderecki, Maxime Pascal, David Crescenzi, Julien Salemkour, Nicolae Moldoveanu, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Jose Cura, Josep Pons, Jean Claude Casadesus, Gabriel Bebeșelea, Tiberiu Soare, Cristian Oroșanu, Kaspar Zehnder, Ryan Bancroft , József Horváth, Gheorghe Costin, Vlad Vizireanu, Christian Ciucă, Roberto Salvalaio, Toufic Maatouk, Cristian Sandu, Ciprian Teodorașcu și alții.
Ciprian Țuțu desfășoară și o apreciată activitate științifică și pedagogică, fiind în prezent conferențiar universitar la Facultatea de Muzică din cadrul Universității Transilvania din Brașov și cadru didactic asociat al Universității Naționale de Muzică din București.
Este interzisă fotografierea și filmarea în timpul concertului.
Vă rugăm să închideți telefoanele mobile sau să le setați în modul silențios.
Vă dorim o audiție plăcută!