Urmărește-ne pe Facebook
Urmărește-ne pe Instagram
Biletele / Abonamentele sunt disponibile pe Bilete.ro si in rețeaua Bilete.ro.
De asemenea, biletele se pot achiziona şi de la Casa de bilete a Salii Radio.
dirijor
solist
R. Schumann: Cinci piese în caracter popular pentru violoncel și orchestră , (arr. Myroslav Krill)
I. Vanitas vanitatum (cu umor)
II. Langsam (Lent)
III. Schnell, mit viel Ton zu spielen (Nu repede, cântat cu sunet plin)
IV. Nicht zu rasch (Nu prea rar)
V. Stark und markiert (Puternic și accentuat)
R. Schumann: Adagio și Allegro pentru violoncel și orchestră (arr. Martin Ulikanian)
***
L. van Beethoven: Simfonia nr. 4 în si bemol major, op. 60
I. Adagio – Allegro vivace
II. Adagio
III. Scherzo-trio: Allegro vivace
IV. Allegro ma non troppo
Dirijorul Junping Qian este apreciat pentru muzicalitatea sa naturală, interpretările captivante și relația firească pe care o stabilește cu orchestrele.
În stagiunea 2022–2023, a fost dirijor asistent invitat al Orchestre de Paris, iar între 2024–2026 este dirijor invitat principal al Filarmonicii „Dinu Lipatti” din Satu Mare. Din 2025, ocupă funcția de director muzical al Chamber Philharmonia ZJCM din Hangzhou, singura orchestră de cameră profesionistă din China.
Junping Qian a debutat recent cu BBC Symphony Orchestra, Copenhagen Philharmonic, London Philharmonic Orchestra, China National Symphony Orchestra, Shanghai Symphony Orchestra și Minnesota Orchestra. A realizat integrala simfoniilor lui Brahms alături de Orchestra Centrului Național de Arte Performative din China, împreună cu dirijori renumiți precum Daniele Gatti, Myung-whun Chung și Lü Jia.
A dirijat în premieră opere, festivaluri și turnee importante – de la opera Marco Polo la Guangzhou (2024), până la turnee în China, America de Sud și America de Nord.
Colaborează frecvent cu principalele orchestre din China și a dirijat ansambluri de prestigiu precum Konzerthausorchester Berlin, Royal Philharmonic Orchestra, Orchestre de Paris, Hungarian State Opera Orchestra, Mozarteumorchester Salzburg, Orchestre National de Lyon, Minnesota Orchestra, George Enescu Philharmonic Orchestra, printre multe altele.
Absolvent al Curtis Institute of Music și al Hochschule für Musik Hanns Eisler Berlin, s-a format sub îndrumarea maeștrilor Mark Gibson, Otto Werner Mueller, Daniel Harding, Sir Roger Norrington și Christoph Eschenbach. A obținut premii la competițiile Lovro Matacic (Zagreb), Hans von Bülow (2021) și Princess Astrid (Norvegia, 2022).
Înainte de a se dedica dirijatului, Junping Qian a avut o carieră remarcabilă ca violist, câștigând numeroase concursuri internaționale. Din 2016, s-a consacrat exclusiv dirijatului, continuând să impresioneze publicul prin eleganță, precizie și pasiune.
Dirijorul Junping Qian se află pentru prima oară pe scena Sălii Radio, la pupitrul Orchestrei de Cameră Radio.
Răzvan Suma (n.1977) este unul dintre cei mai activi tineri interpreți români, cu un repertoriu cuprinzător, realizat în sute de recitaluri şi concerte susţinute pe multe meridiane, prezent pe scene ale festivalurilor internaționale de mare prestigiu. Violoncelistul s-a născut în Cluj-Napoca și a urmat cursurile liceului de muzică din orașul natal. În 2000 a absolvit cursurile Universității Naționale de Muzică din București la clasa maestrului Marin Cazacu, urmând ca doi ani mai târziu să înceapă programul de perfecționare pentru Artist Diploma la Longy School of Music of Bard College, sub îndrumarea lui Terry King.
Activitatea bogată de interpret i-a adus premii importante, Răzvan participând chiar de la vârsta de șase ani la competiții naționale și internaționale. În 2004 fondează împreună cu Alexandru Tomescu și Horia Mihail „Romanian Piano Trio”, alături de care va organiza anual turnee naționale. De altfel, Răzvan Suma a conceput și a organizat turnee naționale încă din anul 2012. Suita sa de proiecte „Vă place Bach?”, „Vă place Brahms?”, ș. a. m. d., l-au plasat în topul celor mai activi violonceliști români. În urma turneului, Răzvan Suma a lansat în foaierul Sălii Radio din București, prima înregistrare completă, pe CD, a integralei Suitelor pentru violoncel solo de J. S. Bach.
“Violoncelistul Răzvan Suma a fascinat publicul prin talentul, sensibilitatea şi inteligenţa sa” – astfel îl caracteriza renumita publicaţie germană “Das Orchester” pe tânărul violoncelist român.
În 2009 a devenit solist concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio, iar în calitate de profesor la Universitatea Națională de Muzică Bucureşti dezvoltă o intensă activitate pedagogică. Este invitat să predea la cursuri de măiestrie organizate în ţări ca Spania, Italia, Argentina, Bulgaria, Lituania, Ucraina sau Coreea, iar în România, Masterclass-ul anual ”Muzica la altitudine” realizat alături de violonistul Ştefan Horvath a devenit un reper.
Pe lângă prezenţa sa constantă în zona muzicii clasice, Răzvan Suma a participat şi la proiecte mai puţin convenţionale, adresate unui public tânăr, deschis la inovaţie şi combinaţie între genuri muzicale.
Cinci piese în stil popular pentru violoncel și orchestră, op. 102 (arr. Myroslav Krill)
Robert Schumann, o figură de marcă în era muzicii romantice, a fost nu doar un
compozitor prolific, ci și un critic muzical și editor extrem de influent. Contribuțiile sale la dezvoltarea muzicii romantice sunt fundamentale, iar compozițiile sale acoperă diverse genuri, inclusiv muzică orchestrală, de cameră, pentru pian și vocală.
Cinci piese în stil popular pentru violoncel și orchestră op. 102 (5 Stücke im Volkston), se numără printre lucrările mai puțin cunoscute ale lui Schumann, dar totuși reflectă lirismul caracteristic, profunzimea emoțională și stăpânirea formei sale. Compuse în 1849 – un an marcat de tulburări politice și lupte personale pentru Schumann – aceste piese oferă o privire asupra explorării compozitorului a idiomului popular și a dorinței sale de a crea muzică care să rezoneze cu publicul larg. Partitura a fost dedicată lui Andreas Grabau, violoncelist în Leipzig Gewandhaus Orchestra.
Fiecare piesă din set este o bijuterie în miniatură, coagulând esența melodiilor populare, în timp ce evidențiază limbajul armonic distinct al lui Schumann și orchestrația sa inventivă. În timp ce violoncelul ocupă locul central ca solist, acompaniamentul oferă o paletă bogată de culori și texturi, sporind calitățile expresive ale muzicii. Prima piesă, Vanitas vanitatum, stabilește cadrul cu starea sa melancolică, dar introspectivă. Melodiile sale încântătoare și armoniile pregnante evocă un sentiment de nostalgie, invitând ascultătorii în lumea introspectivă a lui Schumann. Piesele următoare, de la dansuri pline de viață la serenade tandre, oferă o gamă diversă de emoții și caractere muzicale, evidențiind versatilitatea lui Schumann ca și compozitor.
Pe parcursul grupajului de piese Schumann îmbină cu ușurință elemente ale formei clasice cu melodii inspirate din folclor, creând muzică accesibilă și profundă pentru interpreți și ascultători deopotrivă. De la Langsam la un Nicht zu schnell contemplativ, fiecare piesă se desfășoară cu propria sa personalitate distinctă, dar toate sunt unite de vocea inconfundabilă a lui Schumann.
În ciuda titlului său simplist, Cinci piese în stil popular ni-l dezvăluie pe Schumann ca pe unul dintre cei mai importanți compozitori din era romantică. Cu amestecul său de lirism, emoție și virtuozitate, acest ciclu de piese rămâne o bijuterie prețioasă în repertoriul pentru violoncel și orchestră, oferind interpreților și publicului o mostră din bogata imaginație muzicală a lui compozitorului.
Adagio și Allegro pentru violoncel și orchestră. op. 70 (arr. Martin Ulikanian)
Scrisă în primăvara anului 1849, una dintre cele mai fertile perioade creative ale lui Robert Schumann, lucrarea Adagio și Allegro, op. 70, a fost concepută inițial pentru corn și pian, dar a fost publicată și cu variante alternative pentru vioară, violoncel sau clarinet. Acest fapt reflectă interesul compozitorului pentru caracterul expresiv mai degrabă decât pentru virtuozitatea instrumentală în sine, o trăsătură definitorie a stilului său de maturitate.
Piesa este construită în două secțiuni contrastante, care se succed fără pauză: un Adagio cantabile de o intensitate lirică profund romantică, urmat de un Allegro vivace impetuos, plin de elan și optimism. Adagio-ul aduce o atmosferă intimă, aproape confesivă, în care linia melodică a violoncelului se desfășoară cu o respirație amplă, cantabilă, pe fondul unei armonii bogate, transparente. Allegro-ul, în schimb, pulsează cu o energie luminoasă, aproape cameristică, în care dialogul dintre solist și acompaniament devine o veritabilă conversație muzicală.
Aranjamentul pentru violoncel și orchestră realizat de Martin Ulikanian aduce o nouă perspectivă asupra acestei miniaturi romantice, păstrând finețea originalului și amplificând dimensiunea expresivă printr-o paletă timbrală mai largă. Orchestra preia aici rolul pianului, nu ca simplu acompaniament, ci ca partener egal, capabil să susțină și să amplifice tensiunile și culorile interioare ale discursului schumannian.
Simfonia nr. 4 în si bemol major, op. 60
Ludwig van Beethoven a fost un compozitor și pianist german de renume, considerat unul dintre cei mai mari maeștri ai muzicii clasice. S-a născut în Bonn și și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în Viena, unde și-a dezvoltat o carieră muzicală remarcabilă. Beethoven, personalitate puternică și originală, își asumă trecerea de la gândirea clasică la romantism. Geniul său umanist îl egalează pe cel muzical, depășind domeniul strict al artei. Deși a fost profund afectat de pierderea auzului și a suferit de însingurare în a doua parte a vieții, a continuat să compună și să creeze unele dintre cele mai cunoscute lucrări muzicale ale tuturor timpurilor. Alături de Goethe și pătruns de spiritul iluminismului german (Aufklärung), acesta declara: “noi suntem dintre cei ce încearcă să iasă din întuneric la lumină”. Beethoven nu a fost doar un compozitor, ci un arhitect al emoțiilor umane, iar creațiile sale muzicale atemporale continuă să inspire și să emoționeze cu fiecare generație.
Simfonia nr. 4 în si bemol major, op. 60, compusă în anul 1806, este una dintre cele mai captivante lucrări ale compozitorului din perioada sa mijlocie de creație, cunoscută drept „perioada eroicelor avânturi”, aflată sub infuzia curentului Sturm und Drang. Simfonia surprinde prin atmosfera luminoasă și optimistă, în contrast cu tonul dramatic și tumultuos al lucrărilor beethoveniene din acea vreme, precum Simfonia a III-a, „Eroica”, o perioadă în care Europa era marcată de războaiele napoleoniene și de tulburări politice. Caracteristicile distinctive ale Simfoniei a IV-a includ naturalețea și eleganța, reflectând influențe ale muzicii franco-germane din acea perioadă.
Lucrarea se evidențiază printr-o orchestrație subtilă și melodii grațioase, care creează o atmosferă de bucurie și serenitate. Beethoven însuși a descris această simfonie ca fiind “mai plină de raze de soare decât toate celelalte”. Structura partiturii urmează forma tradițională a unei simfonii clasice, cu patru mișcări distinctive. În cadrul acestora, Beethoven explorează cu măiestrie echilibrul dintre expresivitatea emoțională și arhitectura formală, realizând o lucrare muzicală plină de farmec și rafinament. Simfonia a IV-a rămâne una dintre creațiile sale cele mai iubite și apreciate, datorită frumuseții melodice și a optimismului debordant.
Este interzisă fotografierea și filmarea în timpul concertului.
Vă rugăm să închideți telefoanele mobile sau să le setați în modul silențios.
Vă dorim o audiție plăcută!
